DOPU A PROCLAMAZIONE DI U NOVU CUNSIGLIU MUNICIPALE E DI U MERE "U CAPITANU FILIPPU CALENDINI" (maghiu 1935)

 

 Avà la Petra respira,

Di speranza digià piena.

Spera, cu lu nôvu mere,

Di vede cambia la scena

Duv’ella patia doma

Da la frusta e catena

 

Perchi tutte le so piaghe

Li sianu megliurate

Spera chi lu nôvu mere

Li derà ben applicate

Subitu le medicine

Ch’ellu dice preparate

 

Prima, di li paisani

Serà fatta l’unione,

Pe’ l’interessu cumunu

Ne vullerà lu stampone

E mai per inghiustizia

Da l’ira si porà pone !

 

Cum’ una casa di vetru

Serà la nostra merìa,

Di manera chi da fôra

Ogni facenda ne sia

Cusi chiaramente vista

Chi mancu dubbiu ci stia.

 

A tutti sterà aperta ;

Sempre ogni paisanu

Serà d’amore servitu

Cor’ apertu, sporta manu,

Chi quessa, ne simu certi,

La vorà lu Capitanu.

 

Ellu cu stessa bilancia

Piserà ogni devutu ;

A quellu chi ci ha botatu

E quellu ch’un ha buliutu

Dera sempre lu so contu

Senza falzu ritenutu

 

Dunque di la fratellanza

Da lu Vadu à lu Pianu

Serà lu piu bellu fiore

Per noi di ‘stu veranu

Ch’ellu ci averà datu

Nostru mere Capitanu

 

Noi l’uffrimu in cambiu

Un altru muscosu fiore :

Que’ di la ricunniscenza

Infrisgettatu d’amore ;

Coltu di manu allegra

U li purghjmu di côre.

 

Chi ‘stu fiore lu so’ muscu

Sperghj frà li cunsiglieri

Chi per salvanne la Petra

Anch’elli sò stati fieri

E seranu cu lu mere

I so’ saggi cundutteri.

 

Ch’ella ribombi la gioia

Per le valle d’acqua-d’orsu !

Ch’ellu sparisci lu bughiu

Di tuttu lu tempu scorsu !

E di Libertà lu maghiu

Piantemu à l’usu corsu !

 

Ô maghiu di la Libertà

Alza la cima altiera !

A lu ventu di  prugressu

Si jôchi la to bandiera,

Oghie ti pianta la Petra

E sempre ne serà fiera !

 

Tu serai la so’ guida

In ogni occasione ;

Tu li ditterai sempre

Libera opinione

Per dassi bon’ servitori

Ed ella resta patrone !

 

V. G. d’Altimonti

 

 


 

 

PETRA E CHIATRA

 

 

Si guerdanu Petra, Chiatra

Ridendu cun gran’ piacere

D’avè proclamatu oghie

Ognuna lu nôvu mere,

D’avè pe’ la Libertà

Riempiutu lu dovere.

 

Ribombanu da l’evvive,

Frà elle vicine sponde ;

In cu colpi di fucile

Una a l’altra risponde

E cantanu la Libertà

Cu le so’ sbucciate fronde !

 

 

 


 

 

 

Retour vers la page : Vittorio Gianviti

 

 

  • Aucune note. Soyez le premier à attribuer une note !

Ajouter un commentaire

Anti-spam