Créer un site internet

A VOCE DI GOLU - Lundi 15 et mardi 16 mai 1922

Pe la valle dì Pontenovu

Canta la voce di Golu :

« Cirnu e to virtù ritróvu

Perche oghie lu to dólu

Porti da monti in marina.

E la to fronte s' inchina.

 

Bassa, trista ed amurosa,

Versu lu tarenu santu

Duve, atroce, spaventosa

Fù tragedia nera tantu

Che da lu gran' sangue scorsu

Ne falai tuttu rossu.

 

Brava figliòla di glòria !

Longu tempu ci hai messu,

A rivede la to storia ;

Ma ti ne lodu lìstessu

Perché so ch'in lu to core

Mai la pietà si more!...

 

Intornu di lu lacu d'Inu,

Tavignanu e Liamone

A l'Altissìmu-Divinu,

Cun me cu devozione,

Dumandavanu, in prighera,

Dì manteneti sincera,

 

Fida a la tradizione,

Di l'eroi più giganti*

Pruclamati in unione,

Frà li pobuli levanti,

Di l'onore li Campioni,

Di lu curaggìu lioni. »

 

ln celu, dalu Signore,

Fù accolta sa prighera,

Scelta cume ambasciatore

Fu la «Muvra», a tè sincera

Chi ne sparse u so messaggiu.

Cume un gran solanu raggiu.

 

Avà luce lu ricordu

Sopr'a l'ossarj sacrati.

Tutti di cumunu accordu

1 to figlioli, inchinati,

Di lu De profondis santu

Hanu ìntonatu lu cantu.

 

Cantanu dinù la gloria

E tessenu le curone

A l'omi dì la to stòria

Fin 'a u gran' Napoleone,

Chi lu mondu cunquistatu

Messe a i to pedi inchinatu.

 

Cusi fuste vendicata

Da l'universale turba

Di la quale, scatinata.

Ogni razza cruda e furba,

Rete e catene ti tese

In lu sangue e fiare accese.

 

Ogni populu rapace

Ti vulìa tene schiava

Ma nun fù mai capace

D'elli la perfide trava

Di resìste a quellu ardore

Chi dicia : «Vince o mòre » !

 

A la fine, stanca-morta

A le mio rive cadiste !

A lu destinu, sa bolta,

« Tace vogliu lu mio dólu,

« In tè mette ogni spiranza;

« Ghiuru d'esseti sincera

« Ed accettu a to bandiera ! »

 

Sempre tiniste parula,

Ma la Francia, senza core.

Di tè, cara, si ne burla

Sprezzendu lu to valore.

Solu ti grida succorsu

Quandu li saltanu addossu !

 

Di lu destinu la voce

Lu tenore, Cirnu. appróvu.

Ma che la tóia, a la Croce

Che tu pianti a Pontenóvu,

Ghiuri d'un esse più fidata

A la Francia, che amata !

 

S'opr'a l'ossarj sacrati

Di li to eroi accolti :

In lu to senu cascati,

Quelli pè la Francia morti,

Ghiura d'un vulè, a la fine,

Solu più racoglie spine...

 

Di quella puliticaccia

Ingorda, furba, vergugnosa,

Copri di neru la faccia

Di micidìu e tenebrosa,

Grida : Evviva, l'unione

E u Partitu d'Azione.

 

Di li to figlioli, in córu

Richiedi l'amàta schiera.

Che là testa di lu Moru

Ripigli la to bandiera,

Pe li to diritti impone

A là Francia nazione.

 

DI lu sangue e di lu geniu

Che tu desti senza contu,

Di li to amore degnu

A lu sacrifiziu prontu,

Ch'ell'un si scordi la Francia

Di mette in la so bilancia.

 

Alza la testa, valente !

Guarda fiera lu pussatu !

E per sfassà lu presente

Sìa l'abbene impiegatu ;

Grida : Ava l'ora è sunata

Francia, d'essene ascoltata !...

 

 

 

V. G. d'Altimonti

 

 

Retour vers la page : Vittorio Gianviti

 

 

 

  • Aucune note. Soyez le premier à attribuer une note !

Ajouter un commentaire

Anti-spam