SECOND POEME

 

SECOND POEME

 

Io sò gazzitu ! guerda sta figura ?

Sò digià seccu cume una canocchia,

Per dunde pigliu facciu la peura ;

 

E lu miò ventre pare una pannochia,

Aghiu persu la voce e l’appitittu,

E quandu tossu pargu una ranocchia ;

 

En un mi possu più sustene rittu,

Sò li miò fianchi cume dibanelle…

In somma, tu si leccu e deo sò frittu !

 

Sentu la voce di le malacelle…

E ti sicuru co un serìa cuntentu

S’avessi da lasciassi ancu la pelle.

 

Non sò s’io devu fà lu testamentu ?...

Ma so la scappu, cò mi tronchi l’osse

Prima di ritornà al reggimentu.

 

E certamente megliu à fà le fosse,

E sonà le campane in sant’Elia

E cume i cani ronzicassi l’osse.

 

O quante volte mamma la dicìa :

Figliolu caru statti à lu to focu ?

Ma u diavule si mette in ogni vìa.

 

Pur l’omu si n’abbede pocu à pocu

Ed è pur tempu ch’ella sìa finita

Giuntu all’ A Petra, mai più cambiu locu

 

E decretu del Ciel chi la mia vita

Fussi sempre cusì messa à la prova…

O la mia gioventù cum’è smarrita !

 

E megliu à beve l’acqua di la Chiova

E manghiassi una mezza pisticcina

E dà di manu à la sò merunchina,

 

E bede s’ellu nevi o s’ellu piova.

 

 

Retour vers la page Pieri di a Petra

 

 

 

 

  • Aucune note. Soyez le premier à attribuer une note !

Ajouter un commentaire

Anti-spam