Créer un site internet

SOTTU LA GRATE

SOTTU LA GRATE

 

Sottu la grate un cie piu

A posà, nant’à lu bancu,

Vecchiu usatu, uomu stancu,

Ne menu cie giuventu.

 

E nimu ci azzega piu

Canticchiendu lu cinninu ;

Lu veculu e lu pedinu

Oghie un ci ballanu piu.

 

Sott’à ella un si sta piu

Ci scallemu a lu carminu,

Ma lu vecchiu in saluttinu

Pienghie l’anghiu di quassù

 

Sottu la grate un cie piu

Nant’à lu vecchiu fucone

Un sol ceppu, un sol tizzone

O, chi freddu cie quassù !

 

Sottu la grate quassù

Un cie mancu piu la meria

Ha cambiatu anch’ella d’eria

Sta in salottu ella dinu.

 

Luccicheghia tantu e piu,

Ma e biota di sustanza ;

Lu sabatu, in la so panza

Lu stacciu nun batte piu.

 

In molte case nun cie piu

Grate sotta’à lu vecchiu tettu ;

Hanu fattu luogu nettu

A lu passatu dettu : Sciu !

 

In la nostra grate quassù

Quandu lu paese dorme

Nun ci junghie piu fantomie ;

Nun ci si piacenu piu.

 

Nun cie piu fade

Sottu la grate ;

Ne piu falletti

Sott’à li tetti ;

O, quante cosi chi nun cie piu !

 

 

Retour vers la page : Madeleine Banghala-Nicolai

 

 

 

 

 

  • Aucune note. Soyez le premier à attribuer une note !

Ajouter un commentaire

Anti-spam