MAMMA CUME LA MEA

 MAMMA CUME LA MEA NUN CI N'ERA

 

Mamma cume la mea nun ci n’era !

O quante volti li ripetu sta Iosa

Dipoi ch’ell'é in cimiteriu ascosa !

Mamma cume la mea nun ci n’era !

 

Nesuna avia la so dolce manera,

Ne le so mani fatte per carrezzà

Rotte ad’ogni travagliu e pronte a dà :

Mamma cume la mea nun ci n’era !

 

Voce cume la soja nun ci n’era.

Una voce dolce, piena d’armunia,

U spirdu marcava cioch'ella dicia :

Mamma cume la mea nun ci n’era !

 

Mamma cume la mea nun ci n’era !

Più crescu d'anni, piu sta cosa capiscu,

Più pensu ad’ella e più la benediscu ;

Mamma cume la mea nun ci n’era !

 

Mamma cume la mea nun ci n’era !

Ogn’un stimava la signora LILLINA

Un nomme corsu, un anima divina,

Mamma cume la mea nun ci n’era !

 

A me mi pare una dolce preghera

Stu versu ch’io li cantu, a bassa voce,

Accumpagnatu d'un segnu di Croce ;

Mamma cume la mea nun ci n’era !

 

Mamma cume la mea nun ci n’era !

Ma qual sarà chi nun canta sta Iosa ?

Ogni figliolu dice listessa cosa :

Mamma cume la mea nun ci n’era !

 

 

Retour vers la page : Madeleine Banghala-Nicolai

 

 

 

 

  • Aucune note. Soyez le premier à attribuer une note !

Ajouter un commentaire

Anti-spam
 
×