L'ULTIMU RIPOSU

Quanti luoghi connoscu, o cari amici

Duve dolce serebbi l’ ultimu riposu :

Cie l’ortu in piazza, e poi cie lu chiosu,

E la pieghia duve cantan’ le pernici.

 

Ci n’e unu a l’entrata di la mio vigna,

Fra l’ulivone e la ficuccia torta,

Ma chi liccia averebbi, si dopu morta,

Eo ci durmissi sott’à la rimigna !

 

Chi terra cara ch’averebbi adossu !

Chi nanne dolci e pien ’di melodia

Mi canterebbi lu fiume, Valli-rossu !

 

Ma n’un tenite contu di sta fantesia,

In campu-santu mi ferete un fossu,

Accantu a li moi cari : E cosi sia !

 

 

Retour vers la page : Madeleine Banghala-Nicolai

 

 

 

 

  • Aucune note. Soyez le premier à attribuer une note !

Ajouter un commentaire

Anti-spam