A CICALA E A FURMICULA

 

A CICALA E A FURMICULA

 

Una cicala di ste sebiate

Avìa cantatu tuttu l’estate

Ma à l’auturnu venutu u freddu

Unn avìa un raschju à mette in lu spetu.

Sentendu u muscu induve a vicina

Ghjé andata e l’ha trova in la so cucina.

E l’ha dettu: “Aio, sie cheritatosa

Sò morta di fame, prestami qualcosa.

Ti renderaghju ciò che tu mi dai

E ancu di più, quessa tu a sai!”

Ma a furmiculuccia chi ghjé interessata

L’ha dettu: “Ma st’estate tu a t’hai scialata.

Quand’eo sudava à trascinà u granu

Tu chi fecìe per quellu pianu?”

“Eo cantava, fecìa a paghjella,

Aspessu a sera mi sentìa a cannella.”

“Hai cantatu à voce rivolta

E bè ballerai à quill'altra volta.

Eo per dui unn aghju abbastanza.

U cantu ralegra ma unn empie a panza.

Si tu hai u corpu à viulinu,

Vai à scassà per fatti un spuntinu.

Eo ùn ti prestu nè un pomu, nè un fasgiolu.

Si tu perdi e braghe stringhji u currighjolu.”

 

 

Retour vers la page : Antoine Straboni

 

 

 

 

 

  • Aucune note. Soyez le premier à attribuer une note !

Ajouter un commentaire

Anti-spam
 
×